Împreună, pentru copiii noştri!- întâlnire cu psihologul

În cadrul microproiectului VIATA, a avut loc întâlnirea cu psihologul şcolar Nadia Iuga. Întâlnirea a debutat cu un joc interactiv, Afiş cu alimentele sănătoase/nesănătoase. Părinţii au fost împărţiţi în două echipe şi au avut drept sarcină  elaborarea unui afiş cu ceea ce consideră ei a fi alimente sănătoase, respectiv alimente nesănătoase. Apoi, câte un reprezentant al fiecărei echipe a prezentat afişul, motivând alegerile membrilor echipei respective. În continuare psihologul a prezentat un material PowerPoint, despre importanţa alimentaţiei şi consecinţele obiceiurilor alimentare ale familiei, asupra evoluţiei copilului. https://docs.google.com/present/edit?id=0AZy8-6_WzsQWZGY1a3c3NHNfN2Y2anBmc2dk&hl=ro

Au urmat discuţii libere, între părinţi, psiholog şi educatoare, generate de relatarea unor aspecte legate de alimentaţia copiilor şi obiceiurile alimentare specifice fiecărei familii.

Aici, veţi putea vedea imagini din timpul întâlnirii:

http://www.slide.com/r/hviplqV-4j8uRZttb63eJIG-hoEfaH0L?previous_view=mscd_embedded_url&view=original

IMAGINI DIN TIMPUL INTALNIRII CU MEDICUL

OBICEIURILE ALIMENTARE LA COPII

Vineri, 20 mai, parintii copiilor grupelor implicate in Microproiectul europen Viata, s-au intalnit cu medicul primar, partener in proiect. Acesta le-a adresat intrebari referitoare la obiceiurile alimentare ale copiilor, apoi le-a expus cateva reguli privind alimentatia sanatoasa.

Copiii invata, de mici, ce trebuie sa manance si ce nu. Astfel, daca un copil va fi hranit cu alimente nesanatoase, el va continua sa le consume si la adolescenta si mai tarziu. Daca vrei ca micutul tau sa se hraneasca corect, invata-l de cand este mic, sa manance sanatos.

Trebuie stiut ca obiceiurile alimentare se deprind in jurul varstei de 3 ani, iar tu, in calitate de parinte, esti modelul principal. Copiii au tendinta de a-si imita parintii, iar daca tu vei evita alimentele nesanatoase, la fel va face si micutul tau. Copilul tau va accepta fructele si legumele mai usor daca tu le vei privi cu ochi buni. Incurajeaza-ti copilul sa consume multa apa. Este esential pentru un copil sa bea multa apa in procesul de crestere si, daca este invatat asa, o sa bea apa si mai tarziu.

Lasa-ti copiulul sa se joace cu alimentele. Fructele si legumele sunt foarte colorate si il poti invata pe cel mic sa diferentieze nuatele cu ajutorul acestora. De exemplu, invata-l ca marul este verde sau rosu si drept recompensa ofera-i o bucata din fruct. De asemenea, mergi cu el la piata, arata-i mai multe produse si lasa-l sa aleaga ce vrea el. Aminteste-ti ca varietatea este cheia. Ofera-i copilului tau mai multe fructe si legume si lasa-l pe el sa decida care ii plac mai mult.

Fa din fiecare masa un eveniment in familie si convinge-i pe toti sa consume alimente sanatoase, astfel incat cel mic sa vada ca aceasta este dieta corecta.

Cerealele, pe care copiii le mananca la micul dejun, sunt mai putin sanatoase decat cele pentru adulti. Mai bogate in zahar si in sodiu decat alte cereale, aceste produse pentru copiii contin prea putina fibra si proteine. Daca de multe ori parintii incurajeaza copiii sa manance cereale la micul dejun, trebuie sa se gandeasca insa la calitatea nutritionala a produselor oferite. Cercetatorii de la Universitatea Yale au analizat 161 marci de cereale, aproape jumatate (46%) din cele pe care le mananca cei mici. Dintre acestea, 66% nu se incadreaza in standardele nutritionale.

Pentru ca cerealele nu sunt cea mai buna alegere, ar trebui sa stiti ce inseamna sa-i oferi un mic dejun sanatos copilului tau.

Micul dejun ar trebui sa fie o masa reala

Prima masa a zilei vine dupa o perioada de nemancare de 10-13 ore. In timpul noptii, organismul arde aproximativ 600 de calorii si are nevoie sa le recupereze. Fara mic dejun, consumul de grasimi, din alte mese ale zilei, este mai mare decat in mod normal. Acest comportament poate duce in final la crestere in greutate.

Micul dejun ii ajuta pe copii sa invete mai bine

Micul dejun influenteaza performantele cognitive si capacitatea de invatare. Acestea sunt diminuate, din cauza absentei sau insuficientei unui mic dejun nesanatos. Micul dejun este o masa esentiala atat pentru corp, cat si pentru minte.

Cheia pentru o masa echilibrata

In mod normal, micul dejun ar trebui sa includa cel putin trei elemente care apartin urmatoarelor categorii:
- Produse lactate;
- Produse cerealiere (paine, paine prajita, fara cereale industriale);
- O bautura fierbinte sau rece;
- Fructe proaspete sau suc proaspat de fructe.

Micul dejun ofera 20-25% din aportul energetic zilnic, prin combinarea de glucide simple si proteine complexe. Cu aceasta energie si aportul de nutrienti, copilul va evita oboseala si nu ii va scadea vigilenta.

Cum sa faci din micul dejun un ritual

Aproape 10% din copiii cu varsta cuprinsa intre 3-5 ani nu mananca nimic dimineata, in cele mai multe cazuri, ei urmand exemplul parintilor sau pentru ca se trezesc prea tarziu. Pentru a introduce un ritual al micului dejun, acorda pentru aceasta masa un sfert de ora sau douazeci de minute. Pentru a economisi timp de dimineata, pune direct pe farfurii sau boluri cereale, paine, gem, fructe etc.

Ce faci daca nu e ii este foame dimineata

Copilul tau nu ii este foame de dimineata? Solutia consta de multe ori in trezirea cu zece minute mai devreme (este dificil sa ai apetit imediat dupa trezire). Pentru a-i stimula pofta, pariaza pe o varietate de produse alimentare, pe care le pui pe masa in fiecare zi: cascaval, sunca,fructe, lapte, oua fierte.

Imagini din timpul activităţii din 3 mai

Proiectele educaţionale eTwinning

Marţi, 3 mai, la Centrul de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare Hunedoara, s-a desfăşurat o activitate de iniţiere în  proiecte educaţionale europene, proiecte ce se derulează pe platforma eTwinning. (http://www.etwinning.net/ro/pub/index.htm) La activitate au participat colegele interesate de propria dezvoltare profesională. Momentele întâlnirii au fost, după cum urmează:

• Prezentarea platformei eTwinning, punctul de întâlnire al tuturor cadrelor didactice, interesate de colaborare europeană. Aceasta le pune la dispoziţie idei de proiecte, sfaturi şi asistenţă, pentru a colabora cu colegii şi copiii din întreaga Europă, într-un mediu securizat. De asemenea, le oferă ocazia să facă schimb de resurse didactice şi să-şi prezinte exemplele de bună practică. Centrele Naţionale de Asistenţă le asigură sprijin concret. Însă eTwinning devine mai mult decât o infrastructură de sprijin flexibilă pentru implementarea proiectelor şcolare comune. Graţie oportunităţilor de formare, atât online, cât şi offline, dar mai ales graţie interacţiunii dintre colegi din ţări diferite, eTwinning devine un instrument eficient de formare profesională, cu atât mai mult cu cât încorporează caracteristicile de reţea socială, specifi ce Web 2.0, foarte populare pe Internet.eTwinning a imprimat un impuls puternic colaborării, deschizându-i orizonturi mai ample. Programul reuneşte cadrele didactice şi elevii europeni mai mult ca niciodată: tot mai multe şcoli şi grădiniţe participă la proiecte, se concep proiecte tot mai interesante şi apar noi tipuri de interacţiune între cadrele didactice. 
• Familiarizarea cu instrumentele de lucru specifice platformei, implicit spaţiului virtual al proiectelor. Colegele au fost informate în legătură cu paşii de urmat pentru a accesa proiecte accesibile vârstei preşcolare, pentru a contacta colegi educatori din toate ţările Europei, membrii eTwinning, în scopul de a derula proiecte educaţionale, de a face schimb de resurse educaţionale, pentru ca, mai apoi, să dobândească abilităţile şi cunoştinţele necesare iniţierii unor astfel de proiecte.
• Informarea în legătură cu oportunităţile de formare şi dezvoltare profesională. În acest sens, colegele participante la întâlnire, au aflat care este oferta de cursuri şi seminarii on-line, de formare şi dezvoltare profesională, pe care le pun la dispoziţie platforma eTwinning şi platforma iTeach.

    

Despre emoţii şi despre dezvoltarea competenţelor emoţionale ale copiilor

DESPRE EMOTII

Emotia este o traire a unei persoane fata de un eveniment important pentru aceasta.

Emotiile pot fi pozitive si negative.

Emotiile pozitive apar atunci când ceea ce o persoana îsi doreste corespunde cu ceea ce i se întâmpla.

Ex.: bucurie, multumire etc.

Emotiile negative apar atunci când exista o contradictie între ceea ce i se întâmpla sau ceea ce obtine o persoana si asteptarile ei.

Ex.: tristete, nemultumire, dezamagire, îngrijorare, furie etc.

Emotiile unei persoane apar ca urmare a modului în care interpreteaza un anumit eveniment.

În viata noastra emotiile îndeplinesc doua functii:

1. De comunicare a unei nevoi: Copiii îsi exprima emotiile pentru a-i determina pe ceilalti sa raspunda la stresul si nevoile lor.

Ex.: când un copil nu reuseste sa faca un desen, el plânge pentru ca are nevoie de ajutorul educatoarei.

2. De ghidare a comportamentului

Ex.: un copil va aborda un nou fenomen, daca nu îl interpreteaza ca fiind amenintator, daca în schimb interpretarea este asociata cu amenintarea, copilul va evita situatia.

Despre dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor

Abilitatile emotionale înseamna:

- a întelege;

- a exprima;

- a regla emotiile.

Dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor este importanta din urmatoarele motive:

- Pentru ca ajuta la formarea si mentinerea relatiilor cu ceilalti.

Ex.: Interactiunea de succes a copilului cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a întelege ce se întâmpla, cât si de abilitatea de a reactiona adecvat la aceasta.

- Pentru ca ajuta copiii sa se adapteze la gradinita si la scoala.

Ex.: Copiii, care înteleg emotiile si modul în care acestea sunt exprimate, vor fi capabili sa empatizeze cu ceilalti copii si sa-i sprijine. Apoi, copiii, care înteleg emotiile celorlalti, sunt priviti de colegi ca fiind parteneri de joc mai buni si mai distractivi, sunt capabili sa utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge scopuri sociale, sa raspunda adecvat emotiilor colegilor în timpul jocului si sa se adapteze mai usor la mediul prescolar.

- Pentru ca previne aparitia problemelor emotionale si de comportament.

Problemele în dezvoltarea emotionala a copiilor pot conduce catre dificultati de comportament, în copilaria timpurie si cea mijlocie.

Principalele competente emotionale sunt:

Abilitati emotionale:

RECUNOASTEREA SI EXPRIMAREA EMOTIILOR

Exemple de comportament:

- Sa identifice propriile emotii în diverse situatii.

- Sa identifice emotiile altor persoane în diverse situatii.

- Sa identifice emotiile asociate unui context specific.

- Sa recunoasca emotiile pe baza componentei nonverbale: expresia faciala, postura, modificari fiziologice.

- Sa transmita verbal si nonverbal mesajele afective.

- Sa diferentieze starea emotionala de exprimarea ei externa.

- Sa exprime empatie fata de alte persoane.

- Sa exprime emotii complexe precum rusine, vinovatie, mândrie.

ÎNTELEGEREA EMOTIILOR

Exemple de comportament:

- Sa identifice cauza emotiilor.

- Sa numeasca consecintele emotiilor într-o situatie.

REGLAREA EMOTIONALA

- Sa foloseasca strategii de reglare emotionala.

Cum îsi dezvolta copiii abilitatile emotionale?

Adultii (parinti, educatori) sunt cei care contribuie la dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor prin trei modalitati:

1. prin reactiile avute la emotiile exprimate de copii;

2. prin discutiile despre emotii;

3. prin exprimarea propriilor emotii.

1. Reactiile adultilor la emotiile exprimate de copii

Modul în care adultii reactioneaza la exprimarea emotionala a copiilor lor determina exprimarea sau inhibarea emotiilor viitoare ale acestora.

2. Exprimarea propriilor emotii de catre adulti

Expresivitatea emotionala a adultilor devine un model pentru copii, în ceea ce priveste exprimarea emotionala.

Exemplu: daca adultul exprima în mod frecvent emotii negative, copilul va exprima si el aceste emotii, datorita expunerii repetate la acestea.

3. Discutiile despre emotii

Experimentarea unor situatii emotionale diferite si discutiile cu parintii ajuta copii în întelegerea situatiilor emotionale si în reactionarea adecvata în astfel de situatii. Modul în care adultii discuta problemele legate de emotii poate transmite sprijinul si acceptarea lor si poate contribui la constientizarea de catre copil a diferitelor stari emotionale pe care le experimenteaza.

Exemplu: copiii crescuti de parinti ce promoveaza discutii despre experientele relationate cu emotii este mai probabil ca îsi vor comunica propriile emotii si vor manifesta o mai buna întelegere a emotiilor celorlalti.

Exemplu: copiii crescuti de parinti care sunt adeptii ideii ca emotiile, în special cele negative, nu trebuie discutate deschis, pot induce copiilor ideea ca emotiile nu trebuie exprimate, ceea ce afecteaza capacitatea de reglare emotionala a acestora.

Copilul acceptat/neacceptat

Dragi părinţi,

Vă prezentăm, mai jos, caracteristici pentru identificarea tipului de relaţie părinte–copil, din perspectiva acceptării/ neacceptării. (P. Osterrich, apud E. Vrăsmaş, 2002). Lecturaţi-le şi încercaţi să identificaţi tipul de relaţie, în aceste descrieri. Dacă credeţi că e necesar, consultaţi-vă cu educatoarea şi elaboraţi, împreună, o strategie de abordare a copilului, astfel încât relaţia dv. cu copilul să îi asigure acestuia echilibru emoţional.
COPILUL ACCEPTAT
Este creativ, liber, denotă spontaneitate, inventivitate şi originalitate.
Manifestă autonomie, independenţă, capacităţi de a se descurca singur, deschis pentru comunicare şi relaţii cu cei din jur.
Are capacităţi de lider, tinde să se impună în grup.
Manifestă perseverenţă şi curaj în atingerea scopurilor şi dezinteres faţă de sarcinile neimportante.
Posedă autoritate, forţă de concentrare, capacităţi de autoapărare şi o anumită doză de agresivitate exteriorizată.
Posedă o individualitate evidentă şi caută activ să se afirme în mediul social apropiat lui. Preferă jocurile creative.
Prezintă un nivel de aspiraţii înalt, manifestă dorinţa de a fi recunoscut, de a cunoaşte lumea şi de a înfrunta dificultăţile.
COPILUL NEACCEPTAT
Este închis, necomunicativ.
Manifestă agresivitate, brutalitate, e pus pe ceartă, se joacă mai mult singur, este respins deseori de colegi şise izolează.
Este partener ineficient de joacă. La fel se comportă şi în activităţi comune cu adulţii sau copiii de aceeaşi vârstă. Se supără când pierde.
Este dezordonat, neatent. Are stări de anxietate şi frustrare, este nesigur de propriile forţe.
Caută simpatia semenilor pe diferite căi (uneori neadecvate: o face pe bufonul sau pe eroul).
Se cramponează de adulţi. Se teme de părinţi, considerându-i duri, ostili, severi. Poate avea dereglări de limbaj şi/ sau de comportament.
Se îmbolnăveşte frecvent, manifestă tristeţe, disperare, sarcasm şi pesimism. Îşi reprezintă viitorul vag şi confuz.

NEVOILE DE SĂNĂTATE, IGIENĂ, NUTRIŢIE, ALE COPILULUI

Este bine de ştiut că sănătatea deplină, creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului nu se pot asigura decât în strânsă dependenţă cu mediul în care acesta trăieşte şi, mai ales, depind de o respectare strictă a normelor de igienă personală şi a colectivităţii în care copilul îşi petrece o mare parte din activitatea zilnică (acasă şi la grădiniţă).

Igiena corporală, a locuinţei sau a spaţiului de viaţă şi activitate, a îmbrăcămintei sau a încălţămintei, precum şi igiena alimentaţiei activează potenţialul de dezvoltare integrată a copilului.

Igiena corporală se imprimă copilului încă de mic, sub forma unor deprinderi elementare (spălatul mâinilor, a feţei, al dinţilor) chiar dacă, cel puţin la început, este ajutat în realizarea lor de către părinţi. Baia zilnică trebuie să facă parte din obişnuinţele copilului.

Igiena îmbrăcămintei şi a încălţămintei are rolul său în menţinerea permanentă a stării de sănătate a organismului. Îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie potrivite copilului. Dacă ele sunt prea largi sau prea strâmte, nu îl pot proteja de frig, nu îl ajută să meargă şi să se mişte, îl pun în situaţii de risc (copilul nu poate realiza mişcări corecte, deci se poate împiedica), este posibilă deprinderea unor abilităţi deficitare: copilul nu se poate deplasa având o poziţie corectă, pot apărea deformări ale piciorului etc.

Locuinţa şi camera copilului reprezintă spaţiul în care copilul îşi petrece acasă cea mai mare parte a timpului. Camera copilului (a spaţiului individual, în cazul în care familia locuieşte într-o garsonieră sau camera copiilor în cazul fraţilor), trebuie să fie cea mai luminoasă, călduroasă şi liniştită cameră din casă. Iluminatul trebuie să aibă lumină naturală cât mai mult posibil pe perioada zilei. Mobilierul camerei va fi redus numai la strictul necesar, pentru a-i permite copilului să nu aibă nici o îngrădire în explorările sale. Mobilierul trebuie să fie adecvat dezvoltării copilului, să permită accesul acestuia la jucării, cărţi, haine: pat adecvat vârstei copilului, masă şi scăunel, o bibliotecă joasă, un recipient fără capac, pentru jucării.

Aerisirea camerei este o normă elementară de igienă şi trebuie să fie asigurată atât pe timpul verii, cât şi pe timpul iernii. Pe perioada în care în cameră se aeriseşte, este de preferat să supraveghem copilul, dacă aerisim când el se află în cameră. Geamurile încăperii trebuie menţinute permanent curate, pentru a permite pătrunderea luminii naturale, iar în timpul verii este nevoie de draperii sau de perdele, pentru a menţine o temperatură acceptabilă în cameră!

Activitatea zilnică. Între principiile care duc la creşterea şi dezvoltarea copilului sunt: stabilirea echilibrului între activitatea zilnică depusă de copil (indiferent de vârsta lui), odihnă (activă) şi somn. Volumul şi intensitatea activităţilor zilnice variază în funcţie de vârsta copilului şi de preocupările sale particulare. Surmenajul la aceasta vârstă duce la apariţia precoce a stării de oboseală, la diminuarea (până la dispariţie) a poftei de mâncare şi la tulburări ale somnului. Timpul afectat somnului variază în funcţie de vârsta şi de particularităţile individuale ale copilului.

Creşterea imunităţii copilului. La consolidarea imunităţii organismului copilului contribuie activitatea zilnică în aer liber, expunerea la aer curat, mişcarea în soare şi apă, alimentaţia echilibrată şi imunizările prin vaccinare. În îngrijirea, creşterea şi dezvoltarea copilului, niciuna dintre aceste metode nu trebuie eliminată, ele aflându-se în interdependenţă.

Alimentaţia copilului

Pentru facilitarea alcătuirii unui meniu, alimentele au fost împărţite în 5 grupe:

ü cereale, legume şi fructe;

ü carne, peşte şi ouă;

ü lapte şi produse lactate;

ü dulciuri şi grăsimi.

Pe o scală de la 1 la 8, unde cele mai sănătoase alimente şi deprinderi primesc cel mai mare număr de puncte, iată cum ar fi notarea:

1. Carne roşie, pâine albă, paste făinoase albe

2. Lactate

3. Peşte, carne de pasăre, ouă

4. Uleiuri vegetale, oleaginoase, leguminoase

5. Legume şi fructe crude

6. Cereale integrale, pâine integrală

7. Apă

8. Activitate fizică şi controlul greutăţii

Ghid orientativ de alimentaţie sănătoasă pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani

Alimente solide si fluide pentru copii de la 1 la 5 ani

Recomandări pentru hrana zilnică

ü lapte şi produse lactate;

ü carne, peşte şi ouă, fasole, mazăre şi linte.

ü pâine şi alte cereale, precum şi paste, cartofi şi alte vegetale cu amidon;

ü fructe si legume.

Sunt de evitat!

ü oul crud şi parţial fiert (risc de salmonela);

ü nucile întregi ori bucăţi (risc de înec);

ü sarea: copii nu trebuie mănânce mai mult de 2 gr. sare/zi;

ü zahărul sau mierea în mâncare;

ü băuturile dulci şi acidulate.

Alimente solide şi lichide pentru copiii 5-8 ani

ü alimente bogate în calciu: lapte, brânză, iaurt, boabe de soia, tofu şi nuci;

ü alimente bogate în vitamina D: cereale fortificate, margarină, ulei de peşte;

ü alimente bogate în fier: boabe de legume, legume verzi şi cereale fortificate;

ü două porţii de peşte pe săptămână, pentru proteine uleiuri nesaturate şi vitamine;

ü alimente bogate în vitamina C: citrice, roşii şi cartofi;

ü lichidele să fie rezumate la apă şi lapte, iar sucurile de fructe numai în timpul mesei.

ü sare limitată la maximum 3 gr./zi

Alimentele dulci date între mese cresc riscul obezităţii şi pot afecta dantura copilului. Se recomandă ca biscuiţii, prăjiturile, băuturile dulci să nu fie oferite copilului decât o dată pe săptămână.