Copilul cu autism

Copiii cu autism sunt diferiţi! Caracteristice tuturor copiilor cu autism sunt problemele de comunicare şi limbaj, de socializare şi comportamentele repetitive, autostimulările şi interesele restrânse, legate de persoane sau activităţi.

Un copil cu autism poate avea deprinderi de autonomie personala foarte bine formate, nivel cognitiv conform vârstei, dar să nu răspundă la nume, prezintă întârziere în dezvoltarea limbajului, contact vizual slab sau inexistent, dezinteres pentru persoanele din jur, rezistenţă mare la schimbare, şi poate să se opună la realizarea oricărei sarcini cerută de către un adult, manifestând protest vehement la încercarea de implicare în orice fel de activitate, interacţiune.

Şansele pentru obţinerea unor rezultate de succes în evoluţia copiilor cu autism sporesc considerabil, dacă intervenţia se produce la vîrste cât mai mici. S-a demonstrat că intervenţia timpurie poate accelera dezvoltarea generală a copilului, reduce comportamentele problemă, iar rezultate funcţionale de lungă durată sunt mai bune. 

Mai devreme sau mai târziu, fiecare copil trebuie să fie integrat în colectivitate, iar acest lucru implică schimbări ale strategiei didactice, al interrelaţionării la nivelul grupului de copii, al colectivului de părinţi. 

Acceptarea necondiţionată este cel dintâi şi cel mai important principiu al activităţii de integrare a copilului autist. Atitudinea de recunoaştere a demnităţii şi valorii personale ale copilului, cu calităţile şi defectele lui, cu gîndurile, trăirile şi comportamentele lui, fără a judeca şi, mai ales, fără a condiţiona, este o condiţie necesară a asigurării eficienţei ectivităţii de integrare a copilului cu cerinţe educaţionale speciale, în colectivitatea de copii. Acceparea necondiţionată nu este echivalentă cu aprobarea oricărei atitudini sau comportament, nici nu înseamnă o atitudine de neutralitate sau indiferenţă faţă de modul în care gândeşte sau, mai ales, simte o persoană.
Empatia, un alt principiu de bază al unei atitudini corecte, este abilitatea de a te transpune în locul altei persoane, de a înţelege modul în care gândeşte, simte şi se comportă aceasta. Ea nu trebuie confundată cu mila sau compasiunea faţă de o persoană aflată în dificultate.
Gândirea pozitivă presupune definirea omului ca fiinţă pozitivă, capabilă să se dezvolte, să se perfecţioneze, presupune o viziune asupra lumii, dominată de încrederea în oameni şi în noi înşine.Colaborarea, între educator, părinţi, terapeut, trebuie să definească activitatea de recuperare, de dezvoltare personală a copilului autist. 

                               

  ÎN  LOC  DE  CONCLUZII:

• Să nu judeci niciodată trebuinţa unei persoane sau să-i refuzi stima ta, numai datorită încurcăturilor pe care le cauzează!
• Să nu blestemi ereditatea şi nici mediul, în general! Oamenii pot să-şi depăşească mediul.
• Să nu consideri niciodată o persoană pierdută fără speranţă!
• Să nu-i răpeşti unei persoane responsabilităţile care i se cuvin în determinarea propriei sale conduite şi a rezultatelor ce decurg din aceasta!
• Să nu oferi soluţii universale şi să nu te aştepţi la miracole!
• Să-ţi păstrezi simţul umorului care te poate apăra împotriva şocului, depresiei sau automulţumirii!