duminică, 17 aprilie 2011

Despre emoţii şi despre dezvoltarea competenţelor emoţionale ale copiilor

DESPRE EMOTII
Emotia este o traire a unei persoane fata de un eveniment important pentru aceasta.
Emotiile pot fi pozitive si negative.
Emotiile pozitive apar atunci când ceea ce o persoana îsi doreste corespunde cu ceea ce i se întâmpla.
Ex.: bucurie, multumire etc.
Emotiile negative apar atunci când exista o contradictie între ceea ce i se întâmpla sau ceea ce obtine o persoana si asteptarile ei.
Ex.: tristete, nemultumire, dezamagire, îngrijorare, furie etc.
Emotiile unei persoane apar ca urmare a modului în care interpreteaza un anumit eveniment.
În viata noastra emotiile îndeplinesc doua functii:
1. De comunicare a unei nevoi: Copiii îsi exprima emotiile pentru a-i determina pe ceilalti sa raspunda la stresul si nevoile lor.
Ex.: când un copil nu reuseste sa faca un desen, el plânge pentru ca are nevoie de ajutorul educatoarei.
2. De ghidare a comportamentului
Ex.: un copil va aborda un nou fenomen, daca nu îl interpreteaza ca fiind amenintator, daca în schimb interpretarea este asociata cu amenintarea, copilul va evita situatia.
Despre dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor
Abilitatile emotionale înseamna:
- a întelege;
- a exprima;
- a regla emotiile.
Dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor este importanta din urmatoarele motive:
- Pentru ca ajuta la formarea si mentinerea relatiilor cu ceilalti.
Ex.: Interactiunea de succes a copilului cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a întelege ce se întâmpla, cât si de abilitatea de a reactiona adecvat la aceasta.
- Pentru ca ajuta copiii sa se adapteze la gradinita si la scoala.
Ex.: Copiii, care înteleg emotiile si modul în care acestea sunt exprimate, vor fi capabili sa empatizeze cu ceilalti copii si sa-i sprijine. Apoi, copiii, care înteleg emotiile celorlalti, sunt priviti de colegi ca fiind parteneri de joc mai buni si mai distractivi, sunt capabili sa utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge scopuri sociale, sa raspunda adecvat emotiilor colegilor în timpul jocului si sa se adapteze mai usor la mediul prescolar.
- Pentru ca previne aparitia problemelor emotionale si de comportament.
Problemele în dezvoltarea emotionala a copiilor pot conduce catre dificultati de comportament, în copilaria timpurie si cea mijlocie.
Principalele competente emotionale sunt:
Abilitati emotionale:
RECUNOASTEREA SI EXPRIMAREA EMOTIILOR
Exemple de comportament:
- Sa identifice propriile emotii în diverse situatii.
- Sa identifice emotiile altor persoane în diverse situatii.
- Sa identifice emotiile asociate unui context specific.
- Sa recunoasca emotiile pe baza componentei nonverbale: expresia faciala, postura, modificari fiziologice.
- Sa transmita verbal si nonverbal mesajele afective.
- Sa diferentieze starea emotionala de exprimarea ei externa.
- Sa exprime empatie fata de alte persoane.
- Sa exprime emotii complexe precum rusine, vinovatie, mândrie.
ÎNTELEGEREA EMOTIILOR
Exemple de comportament:
- Sa identifice cauza emotiilor.
- Sa numeasca consecintele emotiilor într-o situatie.
REGLAREA EMOTIONALA
- Sa foloseasca strategii de reglare emotionala.
Cum îsi dezvolta copiii abilitatile emotionale?
Adultii (parinti, educatori) sunt cei care contribuie la dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor prin trei modalitati:
1. prin reactiile avute la emotiile exprimate de copii;
2. prin discutiile despre emotii;
3. prin exprimarea propriilor emotii.

1. Reactiile adultilor la emotiile exprimate de copii
Modul în care adultii reactioneaza la exprimarea emotionala a copiilor lor determina exprimarea sau inhibarea emotiilor viitoare ale acestora.
2. Exprimarea propriilor emotii de catre adulti
Expresivitatea emotionala a adultilor devine un model pentru copii, în ceea ce priveste exprimarea emotionala.
Exemplu: daca adultul exprima în mod frecvent emotii negative, copilul va exprima si el aceste emotii, datorita expunerii repetate la acestea.
3. Discutiile despre emotii
Experimentarea unor situatii emotionale diferite si discutiile cu parintii ajuta copii în întelegerea situatiilor emotionale si în reactionarea adecvata în astfel de situatii. Modul în care adultii discuta problemele legate de emotii poate transmite sprijinul si acceptarea lor si poate contribui la constientizarea de catre copil a diferitelor stari emotionale pe care le experimenteaza.
Exemplu: copiii crescuti de parinti ce promoveaza discutii despre experientele relationate cu emotii este mai probabil ca îsi vor comunica propriile emotii si vor manifesta o mai buna întelegere a emotiilor celorlalti.
Exemplu: copiii crescuti de parinti care sunt adeptii ideii ca emotiile, în special cele negative, nu trebuie discutate deschis, pot induce copiilor ideea ca emotiile nu trebuie exprimate, ceea ce afecteaza capacitatea de reglare emotionala a acestora.

sâmbătă, 16 aprilie 2011

Copilul acceptat/neacceptat

Dragi părinţi,

Vă prezentăm, mai jos, caracteristici pentru identificarea tipului de relaţie părinte–copil, din perspectiva acceptării/ neacceptării. (P. Osterrich, apud E. Vrăsmaş, 2002). Lecturaţi-le şi încercaţi să identificaţi tipul de relaţie, în aceste descrieri. Dacă credeţi că e necesar, consultaţi-vă cu educatoarea şi elaboraţi, împreună, o strategie de abordare a copilului, astfel încât relaţia dv. cu copilul să îi asigure acestuia echilibru emoţional.
COPILUL ACCEPTAT
Este creativ, liber, denotă spontaneitate, inventivitate şi originalitate.
Manifestă autonomie, independenţă, capacităţi de a se descurca singur, deschis pentru comunicare şi relaţii cu cei din jur.
Are capacităţi de lider, tinde să se impună în grup.
Manifestă perseverenţă şi curaj în atingerea scopurilor şi dezinteres faţă de sarcinile neimportante.
Posedă autoritate, forţă de concentrare, capacităţi de autoapărare şi o anumită doză de agresivitate exteriorizată.
Posedă o individualitate evidentă şi caută activ să se afirme în mediul social apropiat lui. Preferă jocurile creative.
Prezintă un nivel de aspiraţii înalt, manifestă dorinţa de a fi recunoscut, de a cunoaşte lumea şi de a înfrunta dificultăţile.
COPILUL NEACCEPTAT
Este închis, necomunicativ.
Manifestă agresivitate, brutalitate, e pus pe ceartă, se joacă mai mult singur, este respins deseori de colegi şise izolează.
Este partener ineficient de joacă. La fel se comportă şi în activităţi comune cu adulţii sau copiii de aceeaşi vârstă. Se supără când pierde.
Este dezordonat, neatent. Are stări de anxietate şi frustrare, este nesigur de propriile forţe.
Caută simpatia semenilor pe diferite căi (uneori neadecvate: o face pe bufonul sau pe eroul).
Se cramponează de adulţi. Se teme de părinţi, considerându-i duri, ostili, severi. Poate avea dereglări de limbaj şi/ sau de comportament.
Se îmbolnăveşte frecvent, manifestă tristeţe, disperare, sarcasm şi pesimism. Îşi reprezintă viitorul vag şi confuz.