Despre emoţii şi despre dezvoltarea competenţelor emoţionale ale copiilor

DESPRE EMOTII

Emotia este o traire a unei persoane fata de un eveniment important pentru aceasta.

Emotiile pot fi pozitive si negative.

Emotiile pozitive apar atunci când ceea ce o persoana îsi doreste corespunde cu ceea ce i se întâmpla.

Ex.: bucurie, multumire etc.

Emotiile negative apar atunci când exista o contradictie între ceea ce i se întâmpla sau ceea ce obtine o persoana si asteptarile ei.

Ex.: tristete, nemultumire, dezamagire, îngrijorare, furie etc.

Emotiile unei persoane apar ca urmare a modului în care interpreteaza un anumit eveniment.

În viata noastra emotiile îndeplinesc doua functii:

1. De comunicare a unei nevoi: Copiii îsi exprima emotiile pentru a-i determina pe ceilalti sa raspunda la stresul si nevoile lor.

Ex.: când un copil nu reuseste sa faca un desen, el plânge pentru ca are nevoie de ajutorul educatoarei.

2. De ghidare a comportamentului

Ex.: un copil va aborda un nou fenomen, daca nu îl interpreteaza ca fiind amenintator, daca în schimb interpretarea este asociata cu amenintarea, copilul va evita situatia.

Despre dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor

Abilitatile emotionale înseamna:

- a întelege;

- a exprima;

- a regla emotiile.

Dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor este importanta din urmatoarele motive:

- Pentru ca ajuta la formarea si mentinerea relatiilor cu ceilalti.

Ex.: Interactiunea de succes a copilului cu celelalte persoane depinde atât de abilitatea lui de a întelege ce se întâmpla, cât si de abilitatea de a reactiona adecvat la aceasta.

- Pentru ca ajuta copiii sa se adapteze la gradinita si la scoala.

Ex.: Copiii, care înteleg emotiile si modul în care acestea sunt exprimate, vor fi capabili sa empatizeze cu ceilalti copii si sa-i sprijine. Apoi, copiii, care înteleg emotiile celorlalti, sunt priviti de colegi ca fiind parteneri de joc mai buni si mai distractivi, sunt capabili sa utilizeze expresivitatea lor pentru a atinge scopuri sociale, sa raspunda adecvat emotiilor colegilor în timpul jocului si sa se adapteze mai usor la mediul prescolar.

- Pentru ca previne aparitia problemelor emotionale si de comportament.

Problemele în dezvoltarea emotionala a copiilor pot conduce catre dificultati de comportament, în copilaria timpurie si cea mijlocie.

Principalele competente emotionale sunt:

Abilitati emotionale:

RECUNOASTEREA SI EXPRIMAREA EMOTIILOR

Exemple de comportament:

- Sa identifice propriile emotii în diverse situatii.

- Sa identifice emotiile altor persoane în diverse situatii.

- Sa identifice emotiile asociate unui context specific.

- Sa recunoasca emotiile pe baza componentei nonverbale: expresia faciala, postura, modificari fiziologice.

- Sa transmita verbal si nonverbal mesajele afective.

- Sa diferentieze starea emotionala de exprimarea ei externa.

- Sa exprime empatie fata de alte persoane.

- Sa exprime emotii complexe precum rusine, vinovatie, mândrie.

ÎNTELEGEREA EMOTIILOR

Exemple de comportament:

- Sa identifice cauza emotiilor.

- Sa numeasca consecintele emotiilor într-o situatie.

REGLAREA EMOTIONALA

- Sa foloseasca strategii de reglare emotionala.

Cum îsi dezvolta copiii abilitatile emotionale?

Adultii (parinti, educatori) sunt cei care contribuie la dezvoltarea abilitatilor emotionale ale copiilor prin trei modalitati:

1. prin reactiile avute la emotiile exprimate de copii;

2. prin discutiile despre emotii;

3. prin exprimarea propriilor emotii.

1. Reactiile adultilor la emotiile exprimate de copii

Modul în care adultii reactioneaza la exprimarea emotionala a copiilor lor determina exprimarea sau inhibarea emotiilor viitoare ale acestora.

2. Exprimarea propriilor emotii de catre adulti

Expresivitatea emotionala a adultilor devine un model pentru copii, în ceea ce priveste exprimarea emotionala.

Exemplu: daca adultul exprima în mod frecvent emotii negative, copilul va exprima si el aceste emotii, datorita expunerii repetate la acestea.

3. Discutiile despre emotii

Experimentarea unor situatii emotionale diferite si discutiile cu parintii ajuta copii în întelegerea situatiilor emotionale si în reactionarea adecvata în astfel de situatii. Modul în care adultii discuta problemele legate de emotii poate transmite sprijinul si acceptarea lor si poate contribui la constientizarea de catre copil a diferitelor stari emotionale pe care le experimenteaza.

Exemplu: copiii crescuti de parinti ce promoveaza discutii despre experientele relationate cu emotii este mai probabil ca îsi vor comunica propriile emotii si vor manifesta o mai buna întelegere a emotiilor celorlalti.

Exemplu: copiii crescuti de parinti care sunt adeptii ideii ca emotiile, în special cele negative, nu trebuie discutate deschis, pot induce copiilor ideea ca emotiile nu trebuie exprimate, ceea ce afecteaza capacitatea de reglare emotionala a acestora.

Copilul acceptat/neacceptat

Dragi părinţi,

Vă prezentăm, mai jos, caracteristici pentru identificarea tipului de relaţie părinte–copil, din perspectiva acceptării/ neacceptării. (P. Osterrich, apud E. Vrăsmaş, 2002). Lecturaţi-le şi încercaţi să identificaţi tipul de relaţie, în aceste descrieri. Dacă credeţi că e necesar, consultaţi-vă cu educatoarea şi elaboraţi, împreună, o strategie de abordare a copilului, astfel încât relaţia dv. cu copilul să îi asigure acestuia echilibru emoţional.
COPILUL ACCEPTAT
Este creativ, liber, denotă spontaneitate, inventivitate şi originalitate.
Manifestă autonomie, independenţă, capacităţi de a se descurca singur, deschis pentru comunicare şi relaţii cu cei din jur.
Are capacităţi de lider, tinde să se impună în grup.
Manifestă perseverenţă şi curaj în atingerea scopurilor şi dezinteres faţă de sarcinile neimportante.
Posedă autoritate, forţă de concentrare, capacităţi de autoapărare şi o anumită doză de agresivitate exteriorizată.
Posedă o individualitate evidentă şi caută activ să se afirme în mediul social apropiat lui. Preferă jocurile creative.
Prezintă un nivel de aspiraţii înalt, manifestă dorinţa de a fi recunoscut, de a cunoaşte lumea şi de a înfrunta dificultăţile.
COPILUL NEACCEPTAT
Este închis, necomunicativ.
Manifestă agresivitate, brutalitate, e pus pe ceartă, se joacă mai mult singur, este respins deseori de colegi şise izolează.
Este partener ineficient de joacă. La fel se comportă şi în activităţi comune cu adulţii sau copiii de aceeaşi vârstă. Se supără când pierde.
Este dezordonat, neatent. Are stări de anxietate şi frustrare, este nesigur de propriile forţe.
Caută simpatia semenilor pe diferite căi (uneori neadecvate: o face pe bufonul sau pe eroul).
Se cramponează de adulţi. Se teme de părinţi, considerându-i duri, ostili, severi. Poate avea dereglări de limbaj şi/ sau de comportament.
Se îmbolnăveşte frecvent, manifestă tristeţe, disperare, sarcasm şi pesimism. Îşi reprezintă viitorul vag şi confuz.

NEVOILE DE SĂNĂTATE, IGIENĂ, NUTRIŢIE, ALE COPILULUI

Este bine de ştiut că sănătatea deplină, creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copilului nu se pot asigura decât în strânsă dependenţă cu mediul în care acesta trăieşte şi, mai ales, depind de o respectare strictă a normelor de igienă personală şi a colectivităţii în care copilul îşi petrece o mare parte din activitatea zilnică (acasă şi la grădiniţă).

Igiena corporală, a locuinţei sau a spaţiului de viaţă şi activitate, a îmbrăcămintei sau a încălţămintei, precum şi igiena alimentaţiei activează potenţialul de dezvoltare integrată a copilului.

Igiena corporală se imprimă copilului încă de mic, sub forma unor deprinderi elementare (spălatul mâinilor, a feţei, al dinţilor) chiar dacă, cel puţin la început, este ajutat în realizarea lor de către părinţi. Baia zilnică trebuie să facă parte din obişnuinţele copilului.

Igiena îmbrăcămintei şi a încălţămintei are rolul său în menţinerea permanentă a stării de sănătate a organismului. Îmbrăcămintea şi încălţămintea trebuie să fie potrivite copilului. Dacă ele sunt prea largi sau prea strâmte, nu îl pot proteja de frig, nu îl ajută să meargă şi să se mişte, îl pun în situaţii de risc (copilul nu poate realiza mişcări corecte, deci se poate împiedica), este posibilă deprinderea unor abilităţi deficitare: copilul nu se poate deplasa având o poziţie corectă, pot apărea deformări ale piciorului etc.

Locuinţa şi camera copilului reprezintă spaţiul în care copilul îşi petrece acasă cea mai mare parte a timpului. Camera copilului (a spaţiului individual, în cazul în care familia locuieşte într-o garsonieră sau camera copiilor în cazul fraţilor), trebuie să fie cea mai luminoasă, călduroasă şi liniştită cameră din casă. Iluminatul trebuie să aibă lumină naturală cât mai mult posibil pe perioada zilei. Mobilierul camerei va fi redus numai la strictul necesar, pentru a-i permite copilului să nu aibă nici o îngrădire în explorările sale. Mobilierul trebuie să fie adecvat dezvoltării copilului, să permită accesul acestuia la jucării, cărţi, haine: pat adecvat vârstei copilului, masă şi scăunel, o bibliotecă joasă, un recipient fără capac, pentru jucării.

Aerisirea camerei este o normă elementară de igienă şi trebuie să fie asigurată atât pe timpul verii, cât şi pe timpul iernii. Pe perioada în care în cameră se aeriseşte, este de preferat să supraveghem copilul, dacă aerisim când el se află în cameră. Geamurile încăperii trebuie menţinute permanent curate, pentru a permite pătrunderea luminii naturale, iar în timpul verii este nevoie de draperii sau de perdele, pentru a menţine o temperatură acceptabilă în cameră!

Activitatea zilnică. Între principiile care duc la creşterea şi dezvoltarea copilului sunt: stabilirea echilibrului între activitatea zilnică depusă de copil (indiferent de vârsta lui), odihnă (activă) şi somn. Volumul şi intensitatea activităţilor zilnice variază în funcţie de vârsta copilului şi de preocupările sale particulare. Surmenajul la aceasta vârstă duce la apariţia precoce a stării de oboseală, la diminuarea (până la dispariţie) a poftei de mâncare şi la tulburări ale somnului. Timpul afectat somnului variază în funcţie de vârsta şi de particularităţile individuale ale copilului.

Creşterea imunităţii copilului. La consolidarea imunităţii organismului copilului contribuie activitatea zilnică în aer liber, expunerea la aer curat, mişcarea în soare şi apă, alimentaţia echilibrată şi imunizările prin vaccinare. În îngrijirea, creşterea şi dezvoltarea copilului, niciuna dintre aceste metode nu trebuie eliminată, ele aflându-se în interdependenţă.

Alimentaţia copilului

Pentru facilitarea alcătuirii unui meniu, alimentele au fost împărţite în 5 grupe:

ü cereale, legume şi fructe;

ü carne, peşte şi ouă;

ü lapte şi produse lactate;

ü dulciuri şi grăsimi.

Pe o scală de la 1 la 8, unde cele mai sănătoase alimente şi deprinderi primesc cel mai mare număr de puncte, iată cum ar fi notarea:

1. Carne roşie, pâine albă, paste făinoase albe

2. Lactate

3. Peşte, carne de pasăre, ouă

4. Uleiuri vegetale, oleaginoase, leguminoase

5. Legume şi fructe crude

6. Cereale integrale, pâine integrală

7. Apă

8. Activitate fizică şi controlul greutăţii

Ghid orientativ de alimentaţie sănătoasă pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 3 şi 7 ani

Alimente solide si fluide pentru copii de la 1 la 5 ani

Recomandări pentru hrana zilnică

ü lapte şi produse lactate;

ü carne, peşte şi ouă, fasole, mazăre şi linte.

ü pâine şi alte cereale, precum şi paste, cartofi şi alte vegetale cu amidon;

ü fructe si legume.

Sunt de evitat!

ü oul crud şi parţial fiert (risc de salmonela);

ü nucile întregi ori bucăţi (risc de înec);

ü sarea: copii nu trebuie mănânce mai mult de 2 gr. sare/zi;

ü zahărul sau mierea în mâncare;

ü băuturile dulci şi acidulate.

Alimente solide şi lichide pentru copiii 5-8 ani

ü alimente bogate în calciu: lapte, brânză, iaurt, boabe de soia, tofu şi nuci;

ü alimente bogate în vitamina D: cereale fortificate, margarină, ulei de peşte;

ü alimente bogate în fier: boabe de legume, legume verzi şi cereale fortificate;

ü două porţii de peşte pe săptămână, pentru proteine uleiuri nesaturate şi vitamine;

ü alimente bogate în vitamina C: citrice, roşii şi cartofi;

ü lichidele să fie rezumate la apă şi lapte, iar sucurile de fructe numai în timpul mesei.

ü sare limitată la maximum 3 gr./zi

Alimentele dulci date între mese cresc riscul obezităţii şi pot afecta dantura copilului. Se recomandă ca biscuiţii, prăjiturile, băuturile dulci să nu fie oferite copilului decât o dată pe săptămână.

EDUCAŢIE PARENTALĂ

În luna mai, colaboratoarele centrului, profesor psiholog Nadia Iuga, şi profesor logoped Anamaria Gherman, s-au întâlnit cu părinţi ai copiilor grădiniţei. Subiectele discutate cu părinţii au fost asemănătoare celor prezentate colegelor educatoare, la întâlnirea din aprilie. Expun, aici, subiectele abordate de profesorul logoped (cele expuse de profesorul psiholog se regăsesc la postarea anterioară):

Prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj în grădiniţe
 Tulburările de limbaj, noţiuni generale.
 Educarea mişcărilor articulatorii.
 Educarea respiraţiei.
 Educarea auzului fonematic.
 Onomatopeele.
 Probe folosite în examinarea vorbirii.
 Exerciţii folosite în prevenirea şi corectarea tulburărilor de limbaj, în grădiniţe (în familie).

ACTIVITĂŢI DE DEZVOLTARE PROFESIONALĂ

În luna aprilie 19 educatoare, de la grădiniţe din oraş,s-au întâlnit, la sediul centrului, cu Iuga Nadia, profesor psiholog, şi cu Gherman Anamaria, profesor logoped.
Tematica întâlnirii a fost următoarea:
Probleme de integrare a copiilor cu Cerinţe Educative Speciale:

ÒCe înseamnă copil cu cerinţe educative speciale (CES)?

ÒCare sunt categoriile de deficienţă?

ÒCare sunt deficienţele senzoriale (de limbaj, psihomotrice)?

Ò Ce sunt şi care sunt deficienţele de comportament?

ÒCe este dificultatea de învăţare?

ÒTulburarea de deficit de atenţie şi hiperactivitate- ADHD

ÒCopilul cu cerinţe speciale şi familia.

ÒCategorii de părinţi, caracteristici.

ÒJocul – ca formă de socializare a copiilor cu CES.

Fişă de evaluare cu specific auditiv.

Imagini ale Centrului de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare Hunedoara

Împreună pentru copiii noştri!

In baza Acordului de împrumut dintre România şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării prin Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanţare Externă derulează Proiectul pentru Reforma Educaţiei Timpurii (PRET).
In cadrul acestui proiect (PRET), Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării (MECI) sprijină înfiinţarea unei reţele de 325 Centre de Resurse pentru Educaţie şi Dezvoltare (CRED), în toate oraşele din România, cu scopul de a furniza servicii complementare grădiniţelor, ce vin în întâmpinarea nevoilor locale ale comunităţilor.
Inspectoratul Şcolar al Judeţului Hunedoara, prin inspectorul de specialitate, a propus drept locaţie pentru CRED, la nivelul Municipiului Hunedoara, Grădiniţa Dumbrava minunată.
ACTIVITĂŢI DESFĂŞURATE LA CABINETUL DE CONSILIERE:
• consilierea individuală a copiilor, a părinţilor şi a cadrelor didactice în probleme legate de cunoaştere/autocunoaştere, de adaptare a copiilor la cerinţele grupei şi ale grădiniţei, de optimizare a relaţiilor copil–copil, copil–educatoare, grădiniţă–familie, grădiniţă–comunitate locală, cu scopul prevenirii şi diminuării factorilor care conduc la eşec în adaptare, formare, dezvoltare, învăţare şi la tulburări ale comportamentului copiilor;
• consilierea familiei şi a părinţilor pentru prevenirea şi diminuarea stărilor de disconfort psihic în probleme legate de evoluţia copilului;
• observarea şi testarea psihologică a copiilor;
• elaborarea de programe de intervenţie personalizată pentru copiii cu CES, în vederea orientării lor pentru debutul şcolar;
• organizarea şi susţinerea de sesiuni/ activităţi/ întruniri de formare continuă pentru personalul didactic şi nedidactic al grădiniţei şi pentru părinţi, pe teme ce urmăresc prevenţia, reducerea riscurilor şi rezolvarea unor situaţii de criză;
• elaborarea de studii şi comunicări ştiinţifice, acordarea de sprijin metodic educatoarelor în efectuarea activităţilor de consiliere, dezvoltarea şi coordonarea unor programe educaţionale.
Grupuri ţintă:
beneficiari direcţi: părinţii, copiii, educatoarele
beneficiari indirecţi: grădiniţa, comunitatea locală